Un film care promite...
luni, 23 mai 2011
sâmbătă, 14 mai 2011
De vorbă cu românul care a proiectat interiorul primei maşini electrice de la Renault
Bogdan Popescu lucrează de şase ani în centrul de design din Guyancourt, Franţa, al companiei Renault, unde se află şi soţia sa, Dana, designer-şef la Departamentul de Materiale şi Culori. Românul a lucrat de la bun început la proiectul Zoe Preview, alături de colegul său, Dominique Marzolf. În ianuarie 2010 lui i-a fost încredinţată sarcina de a proiecta interiorul conceptului Zoe Preview, în timp ce colegul său se ocupa de versiunea de producţie a modelului.
Rapidiştii pot aştepta fără calmante ultima etapă: echipa a prins Europa League
Minutul 26 al meciului Steaua-Rapid. Herea ajunge singur cu Tătăruşanu, încearcă o scăriţă, dar trage în portar! Minutul 27 al meciului U Cluj - Rapid. Herea ajunge faţă în faţă cu Matache, scăriţă, gol! Două faze în care atacantul giuleştenilor nu a ezitat să aibă aceeaşi execuţie pretenţioasă. După prima, probabil că mulţi s-ar fi uitat strîmb la el dacă Rapid nu ar fi bătut pînă la urmă Steaua. Un lucru este cert însă. Cine are un astfel de tupeu cu siguranţă că nu este un jucător oarecare. Ci unul chiar poate spune ceva în fotbal.
luni, 9 mai 2011
Ce mai face Al-Qaeda?
Trecuta, pe neasteptate, intr-un bizar con de umbra, temuta organizatie terorista pe care Unchiul Sam o invinuieste de toate relele si nenorocirile posibile si (mai ales) imposibile, Al-Qaeda pare sa dormiteze sub nisipurile fierbinti ale deserturilor si in pesterile intunecate ale muntilor. Un monstru totalmente nerecunoscator fata de creatorii sai, a caror mana asteapta sa o bombardeze, in loc sa o muste. Daca faptele au loc in prime time si la cele mai bune ore pentru rating-ul mediatic care innebuneste intreg mapamondul, cu atat mai bine pentru ambele parti implicate... Sau nu?
In acest articol
Scurta recapitulare a unei povesti “rusinoase”
Qutbism – Cuvant de ordine!
Islamizarea planetei in doar 7 pasi
In loc de concluzie
Scurta recapitulare a unei povesti “rusinoase”
"Al-Qaeda nu exista, este o inventie"
Oficial american intr-un interviu acordat BBCNews
Istoria oficiala recenta insista cu nonsalanta sa ne invete ca cea mai infricosatoare organizatie terorista din lume a aparut undeva intre anii 1988-1990, printre stancile podisului arid al Pakistanului, unde o mana de tineri mujahedini din diverse tari musulmane s-au constituit intr-o miscare militanta si - in acelasi timp - militara care urmarea un scop cumva nobil, la aceea vreme, pentru Unchiul Sam, nasul din umbra al noii grupari. Conform strategilor C.I.A. care dadeau, in acele timpuri, unda verde freneziei islamiste a mujahedinilor, noua grupare razboinica trebuiau sa dea lovitura de gratie Armatei Rosii care agoniza in asprul Afganistan, urmarind niste luptatori-fantoma care refuzau cu orice pret inregimentarea intr-o societate comunista.
Pana aici, nimic nelalocul lui pentru Washington. Cu o mica exceptie, care avea, insa, sa schimbe pentru totdeauna cursul istoriei moderne si sa faca posibila fatidica zi de 11 septembrie 2001. In afara de promisiunile facute americanilor, de a lupta si a elimina cu orice pret influenta sovietica in Afganistan, capetele infierbantate ale proaspetei organizatii urmareau "Sa ridice cuvantul lui Allah in intreaga lume si sa faca religia Sa victorioasa", dupa cum nota in jurnalul sau, in seara zilei de 20 august 1988, un tanar inalt si subtire, cu barba creata si privire melancolica, tanar pentru care mandrul sau tata, miliardar saudit, alesese numele de Osama - Pui de Leu, in limba araba... un pui de leu care avea sa sperie mapamondul mai ceva decat toti leii din Africa stransi intr-un singur loc. Astfel a aparut pe lume Al-Qaeda, al carei nume, provenit din stravechiul termen arab Al-Qa'Idah, semnifica notiunea comuna de baza, grupare, fundatie si centru.
Precum un ipotetic Fat-Frumos din basmele arabe, organizatia crestea intr-o zi cat altele in sapte, alimentata din belsug cu fonduri, tehnologii militare, facilitati de antrenament si logistica via Washington, precum si cu o adevarata cascada de bani din conturile seicilor petrolului si a altor miliardari musulmani carora le suradea cum nu se poate mai bine ideea unui viitor apropiat in care flamura verde a Profetului si cuvantul Coranului sa fluture si sa rasune in cat mai multe colturi ale lumii. Daca se poate in toata lumea.
Nu vom insista aici asupra episodului din Afganistan, cu al sau final cunoscut, nici asupra aventurilor sangeroase ale mujahedinilor din Sudan, Somalia, Bosnia, Filipine, Turcia, Orientul Mijlociu, Bali, Kosovo, Cecenia si Yemen, sau a atacurilor de la World Trade Center, nici asupra sutelor de atentate de care este invinuita, pe drept sau nu, organizatia pastorita si in prezent de fiul cel inalt al miliardarului saudit. Nu vom zabovi nici asupra demonizarii lui bin Laden, care - in mediul online, care circumscrie presa clasica si miriade de alte site-uri - este, si in zilele noastre, mai mediatizat decat Bush jr. si Obama la un loc. Nu vom recapitula nici legaturile intre Al-Qaeda si miscarile extremiste similare pe care le "creste" si sponsorizeaza in egala masura, toate subiectele de mai sus meritand fiecare cate un articol separat.
Pentru a intelege ce inseamna de fapt Al-Qaeda si care-i sunt scopurile din prezent, vom analiza, in acest articol, ideologia miscarii plus planurile si tendintele pentru viitor ale "Bazei", asa cum le putem deduce din cele mai recente actiuni ale organizatiei si din insemnarile jurnalistului iordanian Fouad Hussein, singurul om care l-a intervievat in inchisoare pe Abu Musab al Zarqawi, pana nu demult liderul filialei Al-Qaeda din Irak.
Qutbism – Cuvant de ordine!
« Islamul este diferit de orice alta religie. Islamul este un mod de viata. Noi doi trebuie sa intelegem ce spune Islamul fata de ce mancam, cu cine ne vom insura si ce fel de subiecte vom discuta. Noi trebuie sa-l citim pe Sayyid Qutb. El ne va marca generatia. »
Mohammed Jamal Khalida, prieten si coleg de scoala cu bin Laden, intr-o discutie avuta cu acesta pe cand erau amandoi copii
Miscarile radicale islamiste, in general, si Al-Qaeda, in particular, au aparut alimentate de renasterea islamica de la inceputul secolului XX, starnita de dificultatile si abuzurile sociale, economice si culturale prin care civilizatia occidentala a agresat si influentat, intentionat sau nu, lumea musulmana cu ale sale traditii si cutume seculare care privesc orice atingere sau luare in discutie a perceptelor sale drept un sacrilegiu. Pe fondul acestei triste mosteniri, rezultata din ciocnirea a doua mari civilizatii cu mentalitati total diferite si valori diametral opuse, avea sa-si construiasca ideologia Sayyid Qutb (foto jos), poetul egiptean teoretician al Fratiei Musulmane, intre anii 1950-1960, devenit shahid (martir, in acceptiunea musulmana) dupa ce a fost asasinat din ordinul presedintelui egiptean Gammal Abdel Nasser.
Dezamagit si dezgustat in egala masura dupa vizita sa in Statele Unite ale Americii, din anul 1948, Qutb este convins ca izvorul tuturor relelor si nenorocirilor care ameninta religia profetului Muhammad, este putreda, decadenta si corupta societate americana, care - in conceptia sa - nu se multumea doar cu conducerea si dirijarea lumii "cruciatilor", ci atenta la slabirea si distrugerea comunitatii credinciosilor musulmani, pentru a-i deposeda de petrol: noul sange care punea in miscare revolutiile industriale si tehnologice, aflate in plin avant dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial.
Pentru a restaura Islamul dupa perceptele wahhabite, a implementa Sharia si a curata lumea musulmana de orice influenta straina, Sayyid Qutb visa la nasterea unei miscari alcatuite din "musulmani dreptcredinciosi" care sa formeze "adevarate tari islamice", dupa modelul stravechiului Califat visat de Muhammad. Curentul sau ideologic, denumit Qutbism, a fost concretizat in nu mai putin de 24 de volume de poezii, memorialistica, comentarii si literatura militanta pe care bin Laden le citea pe nerasuflate in anii tineretii sale. Qutb a avut o influenta inca si mai mare asupra lui Maffouz Azzam, unchiul si mentorul lui Ayman al-Zawahiri (foto jos), prietenul si secundul lui Osama la conducerea Al-Qaeda.
Micul al-Zawahiri a crescut cu povestirile unchiului sau, ultimul om care l-a vazut in viata pe Qutb inainte ca acesta sa fie executat. Mai tarziu, Zawahiri i-a inaltat un omagiu fierbinte lui Qutb in cartea sa denumita "Cavaleri sub steagul Profetului". Qutbismul, ca ideologie distincta, subliniaza ca multi dintre cei nascuti sau declarati musulmani sunt, de fapt, departe de acest statut deoarece nu se implica in Jihad si nici nu sunt in stare sa aplice si sa urmeze perceptele Shariei.
Islamizarea planetei in doar 7 pasi
"Al-Qaeda este un joc de calculator. Sau nu? Acum stiu, parca este o prajitura arabeasca, nu-i asa? "
Un adolescent new-yorkez, intervievat in 2009 de un reporter Reuters
Fouad Hussein este, probabil, cea mai mare autoritate jurnalistica din lume in privinta istoriei si activitatii Al-Qaeda. Specializat in analizarea si studierea tendintelor "Bazei", el este singurul om de pe mapamond care l-a intervievat in inchisoare pe misteriosul si temutul Abu Mussab al Zarqawi. De-a lungul carierei sale, jurnalistul iordanian a reusit sa contacteze multi alti lideri ai retelei Al-Qaeda din intreaga lume. Conform unui interviu acordat prestigiosului cotidian german Der Spiegel, Fouad Hussein dezvaluie ca o parte din informatiile folosite in articolele sale au provenit nu doar din partea lui al-Zarqawi, unul dintre cei mai "guralivi" conducatori de retea care au acceptat sa-i dezvaluie informatii fiind Saif al-Adl. Acesta este nimeni altul decat teroristul egiptean care a aruncat in aer ambasadele Statelor Unite din Dar es Salaam si Nairobi in anul 1998. Pe capul lui al-Adl, Washingtonul a pus o recompensa de 5 milioane de dolari, oficialii serviciilor secrete americane banuind ca, in prezent, al-Adl se ascunde in Iran.
Fouad Hussein si sursele sale: Abu Mussab al Zarqawi (stanga) si Saif al-Adl (dreapta)
In urma analizelor sale bazate pe interviurile pe care le-a luat subordonatilor lui bin Laden, Hussein a reusit sa puna cap la cap planurile de viitor ale Al-Qaeda. Ce transpare de aici este cu adevarat infricosator. Organizatia "nasita" de CIA acum peste 20 ani, lucreaza metodic pentru implinirea a sapte etape, liderii extremisti fiind pe deplin convinsi ca Occidentul este, in prezent, prea slabit si dezbinat pentru a stavili aparitia Califatului Islamic Mondial, visul fierbinte al tuturor militantilor islamisti de orientare extrema din lume.
Pasul 1
Denumit si "Trezirea", a avut deja loc intre anii 2000-2003 si a fost considerat un mare succes de catre artizanii sai. Conform planului, "Trezirea" consta in provocarea "Marelui Satan", prin atacurile de pe 11 septembrie 2001, care ar fi trebuit sa provoace Statele Unite ale Americii nu doar sa atace la randul lor Irakul si Afganistanul, ci mai ales sa isi inaspreasca politica si optica fata de Islam si de persoanele musulmane. Scopul acestui prim pas era acela de a-i "trezi" si instiga pe toti musulmanii din lume, astfel incat acestia sa vada in "cruciati" si evrei dusmanii pe care sa nu-i crute. "Prima faza gandita de strategii Al-Qaeda a fost un mare success pentru acestia. Razboaiele au fost declansate, iar americanii si aliatii lor si-au dovedit vulnerabilitatea, devenind adevarate tinte-vii pe teritoriile musulmane. Organizatia terorista a declarat de nenumarate ori ca este multumita de primul sau pas deoarece mesajul sau a fost auzit de orice pamantean", afirma Hussein.
Pasul 2
"Deschiderea ochilor" a fost, conform definitiei data de Fouad Hussein, perioada cuprinsa intre anii 2003-2006, rastimp in care Al-Qaeda spera ca lumea musulmana sa devina pe deplin constienta de "Conspiratiile Occidentului". Conform datelor remise de numeroase servicii secrete, in aceasta faza, bin Laden dorea ca organizatia sa sa se transforme intr-o miscare internationala cu reprezentanti in fiecare tara a lumii unde traiesc musulmani. Mai mult decat atat, reteaua s-a concentrat pe recrutarea de barbati tineri pentru rolul de atentatori. Pe planul doi s-a aflat transformarea Irakului intr-un centru de antrenament pentru operatiuni globale, cu adevarate comandamente "setate" pentru a crea baze militare similare in tarile arabe.
Pasul 3
Descris sub titulaturile de "Ridicarea" sau "Aparitia", s-a desfasurat intre anii 2007-2010, perioada in care, conform estimarilor lui Hussein, s-a produs o concentrare a activitatilor in directia Siriei. Militantii organizatiei si-au continuat perfectionarea si pregatirea in vederea comiterii de atentate cat mai eficiente, cu deosebire in Irak, Turcia si Israel. Nici Iordania, tara araba relativ neutra, cu o conducere care nu sprijina islamismul agresiv, nu trebuie sa se simta la adapost de razbunarea Al-Qaeda.
Pasul 4
Referitor la perioada de maxim interes cuprinsa intre anii 2010-2013, Fouad Hussein estimeaza ca Al-Qaeda, aflata deja la apogeu, va dezlantui colapsul tuturor guvernelor tarilor arabe care au haituit-o pana in acest moment. Teoria sa este intarita de mai multe rapoarte ale diverselor servicii secrete care avertizeaza ca "slabirea puterii si autoritatii guvernelor statelor musulmane va duce la cresterea de nestavilit a influentei organizatiei in tarile respective. In acelasi timp, se vor spori atentatele asupra tarilor care livreaza petrol Americii. Nu in ultimul rand, SUA vor primi o lovitura devastatoare, printr-un fulminant atac informatic generalizat, ce va lovi bursa, corporatiile, bancile si sistemul national de aparare, cyber-atac lansat de o adevarata armata de hackeri pentru cooptarea sau instruirea carora Al-Qaeda va fi platit sume de ordinul sutelor de milioane de dolari".
Pasul 5
Acesta va fi punctul in care, prin unirea libera si independenta a mai multor state arabe, va fi declarat Califatul. Daca toate lucrurile decurg asa cum isi doreste organizatia, vom fi martori la aparitia acestuia undeva in intervalul cuprins intre anii 2013-2016. Se pare ca in aceste vremuri viitoare, influenta occidentala asupra lumii islamice va fi una cel mult simbolica, iar Israelul va fi slabit intr-atat de mult incat orice rezistenta armata se va dovedi fara rost in fata asului din maneca al organizatiei reprezentat de arma demografica... In acest moment, strategii cu turban estimeaza ca Al-Qaeda va fi atat de puternica incat va fi capabila sa se confrunte pe orice teatru de operatiuni de la egal la egal cu Europa si America la un loc.
Pasul 6
Expertul iordanian estimeaza ca incepand cu anul 2016, se va declansa o perioada de "razboaie si confruntari totale". « Nici un analist politic sau futurolog de calibru nu se indoieste ca, la nivel teoretic, odata ce va fi declarat Califatul, Armata Islamica Internationala nu va porni Jihadul mondial contra tuturor necredinciosilor conform celei mai arzatoare dorinte a lui bin Laden ».
Pasul 7
Ultima etapa a "Drumului Credinciosilor" este descrisa drept "Victoria Definitiva". Conform lui Hussein, fanaticii islamisti sunt convinsi ca oamenii de alte religii nu vor avea curajul sa foloseasca impotriva lor nici macar bombele atomice, deoarece "evreii, cruciatii, idolatrii din Asia sau ateii se tem cu totii de moarte ca niste caini lasi ce sunt, stiind ca avem si noi la randul nostru arme nucleare, iar pamantul va deveni pustiu si otravitor. De frica si disperare, vor lupta doar cu arme conventionale, dar cei peste 2 miliarde de musulmani o sa-i calce in picioare. Daca ne vom lupta cu arme nucleare, tot ei vor pierde deoarece noi nu ne temem de moarte si o cautam cu credinta ca sufletele noastre vor implini voia lui Allah si se vor curata de pacate prin martiriu. Califatul nostru va iesi victorios in urma unor razboaie care nu vor dura mai mult de 2 ani". Conform planurilor Al-Queda, expuse in premiera de jurnalistul iordanian, acest ultim pas se va incheia in jurul anului 2020.
In loc de concluzie
Evident ca, odata ce dezvaluirile lui Fouad Hussein au fost facute publice, sumbrele profetii islamisto-apocaliptice au provocat cele mai diverse reactii in sanul serviciilor secrete, mergand de la negare furioasa la acceptare pesimista. Un lucru este sigur, si anume acela ca nimeni nu poate anticipa cu acuratete daca cruntii mujahedini din avangarda Profetului isi vor duce pana la capat planurile fara a se abate de la ele, sau isi vor schimba "agenda de lucru" din mers. Cum, la fel de bine, nu se cunosc date exacte despre adevarata putere a Al-Qaeda din acest moment, una dintre teoriile conspiratiei sustinand ca organizatia este in continuare pastorita atent de SUA, pentru a alimenta politicile de dominare ale Washingtonului si banoasa industrie a echipamentelor militare.
Recent, agentiile de stiri vuiesc cu privire la cazul petrecut la inceput de ianuarie 2010, cand cel putin 10 fosti detinuti de la faimoasa baza militara Gunatanamo, eliberati de guvernul american in urma lipselor de probe si al presiunilor internationale, s-au alaturat cu trup si suflet celulelor Al-Qaeda din Yemen, jurand razbunare fara limite asupra intereselor si cetatenilor Statelor Unite.
Situatia este inca mai grava pentru Washington, anul trecut, serviciile de informatii americane estimand ca tot mai multi fosti detinuti au reluat lupta armata. Profitand de situatia politico-militara din regiune, fractiunea saudita si cea yemenita a retelei, au fuzionat deja anul trecut, alaturarea fiind favorizata de terenul muntos, saracia si anarhia prezente in sanul societatilor tribale din zona. Despre Al-Qaeda ca entitate, istoria nu s-a decis nici astazi daca sa o incadreze la categoria "Diversiune de succes a C.I.A." sau in sectiunea "Creatie scapata de sub control", a acelorasi servicii secrete.
Sursa: http://www.descopera.ro/cultura/5387032-ce-mai-face-al-qaeda
In acest articol
Scurta recapitulare a unei povesti “rusinoase”
Qutbism – Cuvant de ordine!
Islamizarea planetei in doar 7 pasi
In loc de concluzie
Scurta recapitulare a unei povesti “rusinoase”
"Al-Qaeda nu exista, este o inventie"
Oficial american intr-un interviu acordat BBCNews
Istoria oficiala recenta insista cu nonsalanta sa ne invete ca cea mai infricosatoare organizatie terorista din lume a aparut undeva intre anii 1988-1990, printre stancile podisului arid al Pakistanului, unde o mana de tineri mujahedini din diverse tari musulmane s-au constituit intr-o miscare militanta si - in acelasi timp - militara care urmarea un scop cumva nobil, la aceea vreme, pentru Unchiul Sam, nasul din umbra al noii grupari. Conform strategilor C.I.A. care dadeau, in acele timpuri, unda verde freneziei islamiste a mujahedinilor, noua grupare razboinica trebuiau sa dea lovitura de gratie Armatei Rosii care agoniza in asprul Afganistan, urmarind niste luptatori-fantoma care refuzau cu orice pret inregimentarea intr-o societate comunista.
Pana aici, nimic nelalocul lui pentru Washington. Cu o mica exceptie, care avea, insa, sa schimbe pentru totdeauna cursul istoriei moderne si sa faca posibila fatidica zi de 11 septembrie 2001. In afara de promisiunile facute americanilor, de a lupta si a elimina cu orice pret influenta sovietica in Afganistan, capetele infierbantate ale proaspetei organizatii urmareau "Sa ridice cuvantul lui Allah in intreaga lume si sa faca religia Sa victorioasa", dupa cum nota in jurnalul sau, in seara zilei de 20 august 1988, un tanar inalt si subtire, cu barba creata si privire melancolica, tanar pentru care mandrul sau tata, miliardar saudit, alesese numele de Osama - Pui de Leu, in limba araba... un pui de leu care avea sa sperie mapamondul mai ceva decat toti leii din Africa stransi intr-un singur loc. Astfel a aparut pe lume Al-Qaeda, al carei nume, provenit din stravechiul termen arab Al-Qa'Idah, semnifica notiunea comuna de baza, grupare, fundatie si centru.
Precum un ipotetic Fat-Frumos din basmele arabe, organizatia crestea intr-o zi cat altele in sapte, alimentata din belsug cu fonduri, tehnologii militare, facilitati de antrenament si logistica via Washington, precum si cu o adevarata cascada de bani din conturile seicilor petrolului si a altor miliardari musulmani carora le suradea cum nu se poate mai bine ideea unui viitor apropiat in care flamura verde a Profetului si cuvantul Coranului sa fluture si sa rasune in cat mai multe colturi ale lumii. Daca se poate in toata lumea.
Nu vom insista aici asupra episodului din Afganistan, cu al sau final cunoscut, nici asupra aventurilor sangeroase ale mujahedinilor din Sudan, Somalia, Bosnia, Filipine, Turcia, Orientul Mijlociu, Bali, Kosovo, Cecenia si Yemen, sau a atacurilor de la World Trade Center, nici asupra sutelor de atentate de care este invinuita, pe drept sau nu, organizatia pastorita si in prezent de fiul cel inalt al miliardarului saudit. Nu vom zabovi nici asupra demonizarii lui bin Laden, care - in mediul online, care circumscrie presa clasica si miriade de alte site-uri - este, si in zilele noastre, mai mediatizat decat Bush jr. si Obama la un loc. Nu vom recapitula nici legaturile intre Al-Qaeda si miscarile extremiste similare pe care le "creste" si sponsorizeaza in egala masura, toate subiectele de mai sus meritand fiecare cate un articol separat.
Pentru a intelege ce inseamna de fapt Al-Qaeda si care-i sunt scopurile din prezent, vom analiza, in acest articol, ideologia miscarii plus planurile si tendintele pentru viitor ale "Bazei", asa cum le putem deduce din cele mai recente actiuni ale organizatiei si din insemnarile jurnalistului iordanian Fouad Hussein, singurul om care l-a intervievat in inchisoare pe Abu Musab al Zarqawi, pana nu demult liderul filialei Al-Qaeda din Irak.
Qutbism – Cuvant de ordine!
« Islamul este diferit de orice alta religie. Islamul este un mod de viata. Noi doi trebuie sa intelegem ce spune Islamul fata de ce mancam, cu cine ne vom insura si ce fel de subiecte vom discuta. Noi trebuie sa-l citim pe Sayyid Qutb. El ne va marca generatia. »
Mohammed Jamal Khalida, prieten si coleg de scoala cu bin Laden, intr-o discutie avuta cu acesta pe cand erau amandoi copii
Miscarile radicale islamiste, in general, si Al-Qaeda, in particular, au aparut alimentate de renasterea islamica de la inceputul secolului XX, starnita de dificultatile si abuzurile sociale, economice si culturale prin care civilizatia occidentala a agresat si influentat, intentionat sau nu, lumea musulmana cu ale sale traditii si cutume seculare care privesc orice atingere sau luare in discutie a perceptelor sale drept un sacrilegiu. Pe fondul acestei triste mosteniri, rezultata din ciocnirea a doua mari civilizatii cu mentalitati total diferite si valori diametral opuse, avea sa-si construiasca ideologia Sayyid Qutb (foto jos), poetul egiptean teoretician al Fratiei Musulmane, intre anii 1950-1960, devenit shahid (martir, in acceptiunea musulmana) dupa ce a fost asasinat din ordinul presedintelui egiptean Gammal Abdel Nasser.
Dezamagit si dezgustat in egala masura dupa vizita sa in Statele Unite ale Americii, din anul 1948, Qutb este convins ca izvorul tuturor relelor si nenorocirilor care ameninta religia profetului Muhammad, este putreda, decadenta si corupta societate americana, care - in conceptia sa - nu se multumea doar cu conducerea si dirijarea lumii "cruciatilor", ci atenta la slabirea si distrugerea comunitatii credinciosilor musulmani, pentru a-i deposeda de petrol: noul sange care punea in miscare revolutiile industriale si tehnologice, aflate in plin avant dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial.
Pentru a restaura Islamul dupa perceptele wahhabite, a implementa Sharia si a curata lumea musulmana de orice influenta straina, Sayyid Qutb visa la nasterea unei miscari alcatuite din "musulmani dreptcredinciosi" care sa formeze "adevarate tari islamice", dupa modelul stravechiului Califat visat de Muhammad. Curentul sau ideologic, denumit Qutbism, a fost concretizat in nu mai putin de 24 de volume de poezii, memorialistica, comentarii si literatura militanta pe care bin Laden le citea pe nerasuflate in anii tineretii sale. Qutb a avut o influenta inca si mai mare asupra lui Maffouz Azzam, unchiul si mentorul lui Ayman al-Zawahiri (foto jos), prietenul si secundul lui Osama la conducerea Al-Qaeda.
Micul al-Zawahiri a crescut cu povestirile unchiului sau, ultimul om care l-a vazut in viata pe Qutb inainte ca acesta sa fie executat. Mai tarziu, Zawahiri i-a inaltat un omagiu fierbinte lui Qutb in cartea sa denumita "Cavaleri sub steagul Profetului". Qutbismul, ca ideologie distincta, subliniaza ca multi dintre cei nascuti sau declarati musulmani sunt, de fapt, departe de acest statut deoarece nu se implica in Jihad si nici nu sunt in stare sa aplice si sa urmeze perceptele Shariei.
Islamizarea planetei in doar 7 pasi
"Al-Qaeda este un joc de calculator. Sau nu? Acum stiu, parca este o prajitura arabeasca, nu-i asa? "
Un adolescent new-yorkez, intervievat in 2009 de un reporter Reuters
Fouad Hussein este, probabil, cea mai mare autoritate jurnalistica din lume in privinta istoriei si activitatii Al-Qaeda. Specializat in analizarea si studierea tendintelor "Bazei", el este singurul om de pe mapamond care l-a intervievat in inchisoare pe misteriosul si temutul Abu Mussab al Zarqawi. De-a lungul carierei sale, jurnalistul iordanian a reusit sa contacteze multi alti lideri ai retelei Al-Qaeda din intreaga lume. Conform unui interviu acordat prestigiosului cotidian german Der Spiegel, Fouad Hussein dezvaluie ca o parte din informatiile folosite in articolele sale au provenit nu doar din partea lui al-Zarqawi, unul dintre cei mai "guralivi" conducatori de retea care au acceptat sa-i dezvaluie informatii fiind Saif al-Adl. Acesta este nimeni altul decat teroristul egiptean care a aruncat in aer ambasadele Statelor Unite din Dar es Salaam si Nairobi in anul 1998. Pe capul lui al-Adl, Washingtonul a pus o recompensa de 5 milioane de dolari, oficialii serviciilor secrete americane banuind ca, in prezent, al-Adl se ascunde in Iran.
Fouad Hussein si sursele sale: Abu Mussab al Zarqawi (stanga) si Saif al-Adl (dreapta)
In urma analizelor sale bazate pe interviurile pe care le-a luat subordonatilor lui bin Laden, Hussein a reusit sa puna cap la cap planurile de viitor ale Al-Qaeda. Ce transpare de aici este cu adevarat infricosator. Organizatia "nasita" de CIA acum peste 20 ani, lucreaza metodic pentru implinirea a sapte etape, liderii extremisti fiind pe deplin convinsi ca Occidentul este, in prezent, prea slabit si dezbinat pentru a stavili aparitia Califatului Islamic Mondial, visul fierbinte al tuturor militantilor islamisti de orientare extrema din lume.
Pasul 1
Denumit si "Trezirea", a avut deja loc intre anii 2000-2003 si a fost considerat un mare succes de catre artizanii sai. Conform planului, "Trezirea" consta in provocarea "Marelui Satan", prin atacurile de pe 11 septembrie 2001, care ar fi trebuit sa provoace Statele Unite ale Americii nu doar sa atace la randul lor Irakul si Afganistanul, ci mai ales sa isi inaspreasca politica si optica fata de Islam si de persoanele musulmane. Scopul acestui prim pas era acela de a-i "trezi" si instiga pe toti musulmanii din lume, astfel incat acestia sa vada in "cruciati" si evrei dusmanii pe care sa nu-i crute. "Prima faza gandita de strategii Al-Qaeda a fost un mare success pentru acestia. Razboaiele au fost declansate, iar americanii si aliatii lor si-au dovedit vulnerabilitatea, devenind adevarate tinte-vii pe teritoriile musulmane. Organizatia terorista a declarat de nenumarate ori ca este multumita de primul sau pas deoarece mesajul sau a fost auzit de orice pamantean", afirma Hussein.
Pasul 2
"Deschiderea ochilor" a fost, conform definitiei data de Fouad Hussein, perioada cuprinsa intre anii 2003-2006, rastimp in care Al-Qaeda spera ca lumea musulmana sa devina pe deplin constienta de "Conspiratiile Occidentului". Conform datelor remise de numeroase servicii secrete, in aceasta faza, bin Laden dorea ca organizatia sa sa se transforme intr-o miscare internationala cu reprezentanti in fiecare tara a lumii unde traiesc musulmani. Mai mult decat atat, reteaua s-a concentrat pe recrutarea de barbati tineri pentru rolul de atentatori. Pe planul doi s-a aflat transformarea Irakului intr-un centru de antrenament pentru operatiuni globale, cu adevarate comandamente "setate" pentru a crea baze militare similare in tarile arabe.
Pasul 3
Descris sub titulaturile de "Ridicarea" sau "Aparitia", s-a desfasurat intre anii 2007-2010, perioada in care, conform estimarilor lui Hussein, s-a produs o concentrare a activitatilor in directia Siriei. Militantii organizatiei si-au continuat perfectionarea si pregatirea in vederea comiterii de atentate cat mai eficiente, cu deosebire in Irak, Turcia si Israel. Nici Iordania, tara araba relativ neutra, cu o conducere care nu sprijina islamismul agresiv, nu trebuie sa se simta la adapost de razbunarea Al-Qaeda.
Pasul 4
Referitor la perioada de maxim interes cuprinsa intre anii 2010-2013, Fouad Hussein estimeaza ca Al-Qaeda, aflata deja la apogeu, va dezlantui colapsul tuturor guvernelor tarilor arabe care au haituit-o pana in acest moment. Teoria sa este intarita de mai multe rapoarte ale diverselor servicii secrete care avertizeaza ca "slabirea puterii si autoritatii guvernelor statelor musulmane va duce la cresterea de nestavilit a influentei organizatiei in tarile respective. In acelasi timp, se vor spori atentatele asupra tarilor care livreaza petrol Americii. Nu in ultimul rand, SUA vor primi o lovitura devastatoare, printr-un fulminant atac informatic generalizat, ce va lovi bursa, corporatiile, bancile si sistemul national de aparare, cyber-atac lansat de o adevarata armata de hackeri pentru cooptarea sau instruirea carora Al-Qaeda va fi platit sume de ordinul sutelor de milioane de dolari".
Pasul 5
Acesta va fi punctul in care, prin unirea libera si independenta a mai multor state arabe, va fi declarat Califatul. Daca toate lucrurile decurg asa cum isi doreste organizatia, vom fi martori la aparitia acestuia undeva in intervalul cuprins intre anii 2013-2016. Se pare ca in aceste vremuri viitoare, influenta occidentala asupra lumii islamice va fi una cel mult simbolica, iar Israelul va fi slabit intr-atat de mult incat orice rezistenta armata se va dovedi fara rost in fata asului din maneca al organizatiei reprezentat de arma demografica... In acest moment, strategii cu turban estimeaza ca Al-Qaeda va fi atat de puternica incat va fi capabila sa se confrunte pe orice teatru de operatiuni de la egal la egal cu Europa si America la un loc.
Pasul 6
Expertul iordanian estimeaza ca incepand cu anul 2016, se va declansa o perioada de "razboaie si confruntari totale". « Nici un analist politic sau futurolog de calibru nu se indoieste ca, la nivel teoretic, odata ce va fi declarat Califatul, Armata Islamica Internationala nu va porni Jihadul mondial contra tuturor necredinciosilor conform celei mai arzatoare dorinte a lui bin Laden ».
Pasul 7
Ultima etapa a "Drumului Credinciosilor" este descrisa drept "Victoria Definitiva". Conform lui Hussein, fanaticii islamisti sunt convinsi ca oamenii de alte religii nu vor avea curajul sa foloseasca impotriva lor nici macar bombele atomice, deoarece "evreii, cruciatii, idolatrii din Asia sau ateii se tem cu totii de moarte ca niste caini lasi ce sunt, stiind ca avem si noi la randul nostru arme nucleare, iar pamantul va deveni pustiu si otravitor. De frica si disperare, vor lupta doar cu arme conventionale, dar cei peste 2 miliarde de musulmani o sa-i calce in picioare. Daca ne vom lupta cu arme nucleare, tot ei vor pierde deoarece noi nu ne temem de moarte si o cautam cu credinta ca sufletele noastre vor implini voia lui Allah si se vor curata de pacate prin martiriu. Califatul nostru va iesi victorios in urma unor razboaie care nu vor dura mai mult de 2 ani". Conform planurilor Al-Queda, expuse in premiera de jurnalistul iordanian, acest ultim pas se va incheia in jurul anului 2020.
In loc de concluzie
Evident ca, odata ce dezvaluirile lui Fouad Hussein au fost facute publice, sumbrele profetii islamisto-apocaliptice au provocat cele mai diverse reactii in sanul serviciilor secrete, mergand de la negare furioasa la acceptare pesimista. Un lucru este sigur, si anume acela ca nimeni nu poate anticipa cu acuratete daca cruntii mujahedini din avangarda Profetului isi vor duce pana la capat planurile fara a se abate de la ele, sau isi vor schimba "agenda de lucru" din mers. Cum, la fel de bine, nu se cunosc date exacte despre adevarata putere a Al-Qaeda din acest moment, una dintre teoriile conspiratiei sustinand ca organizatia este in continuare pastorita atent de SUA, pentru a alimenta politicile de dominare ale Washingtonului si banoasa industrie a echipamentelor militare.
Recent, agentiile de stiri vuiesc cu privire la cazul petrecut la inceput de ianuarie 2010, cand cel putin 10 fosti detinuti de la faimoasa baza militara Gunatanamo, eliberati de guvernul american in urma lipselor de probe si al presiunilor internationale, s-au alaturat cu trup si suflet celulelor Al-Qaeda din Yemen, jurand razbunare fara limite asupra intereselor si cetatenilor Statelor Unite.
Situatia este inca mai grava pentru Washington, anul trecut, serviciile de informatii americane estimand ca tot mai multi fosti detinuti au reluat lupta armata. Profitand de situatia politico-militara din regiune, fractiunea saudita si cea yemenita a retelei, au fuzionat deja anul trecut, alaturarea fiind favorizata de terenul muntos, saracia si anarhia prezente in sanul societatilor tribale din zona. Despre Al-Qaeda ca entitate, istoria nu s-a decis nici astazi daca sa o incadreze la categoria "Diversiune de succes a C.I.A." sau in sectiunea "Creatie scapata de sub control", a acelorasi servicii secrete.
Sursa: http://www.descopera.ro/cultura/5387032-ce-mai-face-al-qaeda
Fotosinteza artificială: oare pot oamenii să imite un miracol al naturii?
Fuziunea nucleară la rece, bosonul Higgs... sunt câteva dintre ţelurile mari ale ştiinţei moderne, năzuinţe ştiinţifice cărora le sunt dedicate eforturi mari şi un soi de căutare obstinată, ce face din ele echivalentele contemporane ale pietrei filosofale şi ale elixirului de viaţă lungă, pe care se străduiau cu atâta râvnă să le afle vechii alchimişti. Printre aceste „pietre filosofale” contemporane se numără fotosinteza artificială – reproducerea în laborator – şi, apoi, la scară industrială, se speră - a procesului-miracol care, de miliarde de ani, îmbogăţeşte cu oxigen atmosfera Pământului, creează - din apă, carbon şi lumină -, substanţe organice diversificate în mii de tipuri şi întreţine viaţa planetei.
Există speranţa că vom crea într-o bună zi, în laboratoare şi uzine, ceea ce natura a creat printr-o trudă evolutivă de mii de milenii? Cât de aproape suntem de a înfăptui şi noi un miracol tehnologic, echivalent ca eficienţă cu cel al naturii?
Ce încearcă savanţii să reconstituie, de fapt?
Fotosinteza este procesul prin care, folosind lumina ca sursă de energie, plantele sintetizează, pornind de la carbonul provenit dintr-o substanţă anorganică simplă (dioxidul de carbon) substanţe organice complexe. Operaţiunile se desfăşoară în organitele specializate ale celulei, numite cloroplaste, care conţin pigmentul verde indispensabil acţiunii - clorofila.
Procesul este extrem de complex, dar, pentru a simplifica explicaţiile, acestea sunt momentele-cheie:
• În prima fază a fotosintezei - faza dependentă de lumină - clorofila absoarbe fotoni din radiaţia luminoasă (o formă de energie electromagnetică) şi eliberează, în schimb, un număr echivalent de electroni.
• Aceşti electroni devin protagoniştii unui şir întreg de reacţii complexe - lanţul transportor de electroni - ce duc la formarea unor enzime necesare în următoarele etape ale fotosintezei.
• Clorofila (care în prima fază a cedat electroni), îşi recuperează electronii din moleculele de apă, într-un proces numit fotoliza apei, realizat cu participarea uneia dintre enzimele formate anterior şi catalizat de structuri oxido-reducătoare ce conţin atomi de mangan şi calciu. Moleculele de apă sunt scindate în ioni de hidrogen şi oxigen; hidrogenul particpă la reacţiile chimice care duc la formarea moleculelor de ATP (o enzimă care reprezintă principala sursă de energie în celula vie), iar oxigenul este, dacă vreţi, un subprodus; el nu mai e necesar plantei în procesul de fotosinteză, aşa că este "aruncat" - eliberat în atmosferă; abia aici devine valoros, întrucît este folosit de nenumărate organisme - inclusiv plantele - într-un proces fiziologic cu totul diferit, acela al respiraţiei.
• În cea de-a doua fază - independentă de lumină - plantele absorb din atmosferă dioxid de carbon şi, cu ajutorul unei armate de enzime, într-un lanţ de operaţiuni complicate, construiesc, din carbonul extras din CO2, carbohidraţi ca zaharoza sau amidonul, iar pornind de la ele, alte şi alte substanţe organice precum celuloza (materialul din care sunt alcătuiţi, în cea mai mare parte, pereţii celulei vegetale), dar şi lipide (există atâtea plante producătoare de uleiuri) sau aminoacizi, "cărămizile" chimice din care se asamblează proteinele.
Ceea ce e extraordinar la acest proces este eficienţa lui: aproape nimic nu se pierde, ciclurile biochimice funcţionează cu o viteză şi cu o exactitate ce par neverosimile, enzimele sunt reciclate şi se regenerează permanent, iar când te uiţi la repeziciunea cu care cresc şi se dezvoltă unele plante, nu poţi să nu te simţi umil în faţa unei asemenea perfecţiuni: fotosinteza e un fenomen care, deşi studiat până la cele mai ascunse intimităţi la care s-a putut ajunge cu analiza - la nivel biochimic şi molecular - păstrează încă un aer de miracol, de supranatural.
Şi atunci, ce şanse au oamenii de ştiinţă să prindă şi să înhame la carul tehnologiei inventate de om această forţă a naturii? Ei, bine, spre cinstea celor care se străduiesc s-o facă, au existat, în ultimii ani, progrese notabile.
Atunci când petrol nu va mai fi...
O primă abordare are ca subiect fotoliza apei, una dintre etapele procesului de fotosinteză; astfel, într-o primă accepţie, expresia fotosinteză artificială se poate referi la reproducerea în laborator a procesului de scindare a moleculelor de apă sub acţiunea luminii.
Scopul cercetărilor în această direcţie este obţinerea pe scară largă a hidrogenului, considerat o sursă ieftină de energie "curată", baza unei viitoare economii de nivel superior, aşa-numita economie bazată pe hidrogen, marea speranţă a unei omeniri asfixiate de consecinţele economiei bazate pe combustibili fosili, cea în care trăim în prezent.
Descompunerea fotocatalitică a apei ar putea furniza cantităţi mari de hidrogen, printr-un proces nepoluant şi eficient, deci sustenabil. Elementul-cheie îl constituie catalizatorii - substanţe care înlesnesc, ajută, stimulează un proces; în cazul de faţă, procesul de separare a moleculei de apă în elementele componente, oxigenul şi hidrogenul. Una dintre aceste tehnologii presupune un concept simplu - substanţe catalizatoare aflate în suspensie în apă, fără a mai fi nevoie de celule fotovoltaice (acestea transformă energia solară în energie electrică) sau de sisteme electrolitice (care să descompună apa cu ajutorul curentului electric). Cu alte cuvinte, un rezervor plin cu apă în care au fost amestecate substanţele catalizatoare potrivite, expus la soare, ar produce hidrogen! Simplu şi eficient. Marea provocare o constituie obţinerea unor catalizatori care să fie totodată eficienţi şi ieftini.
Într-o abordare diferită, dar dedicată aceluiaşi scop - obţinerea de hidrogen mult, cu mijloace ieftine - cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology au experimentat cu cipuri pe bază de siliciu - din care sunt făcute şi panourile fotovoltaice - acoperite cu substanţele ce servesc drept catalizatori şi scufundate în apă. Marea lor realizare constă în faptul că au reuşit să facă totul mult mai ieftin, înlocuind catalizatorii costisitori pe bază de aur, indiu, rodiu şi platină, utilizaţi în experimente anterioare, cu unii mult mai ieftini, pe bază de cobalt. Recent, echipa de cercetători de la MIT, condusă de profesorul Daniel G. Nocera, a anunţat că a obţinut ceea ce ei numesc prima "frunză artificială": un mini-panou solar, de mărimea unei cărţi de joc, din material semiconductor ieftin, acoperit cu compuşi catalizatori şi care, scufundat în apă, imită fotosinteza (partea cu descompunerea fotocatalitică a apei) cu mare eficienţă, este stabil şi rezistent la uzură.
Aspectul cel mai dificil -care dă, de ani de zile, bătăi de cap tuturor cercetătorilor care studiază tehnologiile necesare economiei bazate pe hidrogen - este găsirea unor metode eficiente de stocare a hidrogenului şi a oxigenului rezultate din reacţie, în vederea utilizării lor viitoare. Fără o tehnologie eficientă de stocare, trecerea de la prototipul realizat în laborator la instalaţia de mari dimensiuni, pentru uz industrial, nu este posibilă.
Apă + lumină = zahăr?
O a doua accepţie a termenului fotosinteză artificială este asociată unei ambiţii încă şi mai măreţe: aceea de a reuşi să reproducem, cu mijloace tehnologice, performanţa plantelor de a lua carbonul din aer, hidrogenul şi oxigenul din apă şi de a le transforma, cu ajutorul luminii luate de la soare, în carbohidraţi. Simplist vorbind, să ne imaginăm că punem într-un borcan apă şi catalizatorii potriviţi, aşezăm borcanul la soare şi, după cîteva zile, avem în borcan apă cu un conţinut interesant - din punct de vedere cantitativ - de zaharuri, pe care le-am putea extrage, purifica şi folosi: am putea face din ele etanol (pentru a-l utiliza drept combustibil), acid acetic, alte şi alte substanţe de uz industrial, dacă nu alimentar.
Ideea de bază, pentru o utilizare la scară "macro" în economia viitorului, este de a produce, din apă, lumină şi un catalizator nu prea scump, nişte substanţe pe care să le putem utiliza drept combustibili, pentru a scăpa de dependenţa de petrol (şi alţi combustibili fosili) şi a reduce poluarea cu CO2 şi consecinţele ei cele mai urâte - efectul de seră artificial şi încălzirea globală.
Ca să reuşim asta, trebuie să izbutim şi noi ceea ce a izbutit natura: să folosim catalizatori capabili să se autoregenereze, într-un proces ciclic, aşa cum se întâmplă în frunză cu coenzima NADP+/NADPH (NADP este prescurtarea de la nicotinamide adenine dinucleotide phosphate - o enzimă care intervine în diverse mecanisme biochimice din celule, printre care şi în lanţul transportor de electroni din fotosinteză; NADPH este forma redusă a NADP+, rezultată din reacţiile de oxido-reducere care au loc în procesul fotosintezei).
O celulă fotosintetizantă nu are nevoie de surse externe de catalizator, căci rezervele de coenzima NADP+/NADPH se refac permanent, într-un proces ciclic. Dar în sistemele artificiale create în laborator, omul nu a reuşit încă să reproducă acest mecanism cu aceeaşi eficienţă şi economie de mijloace cu care se petrec lucrurile în frunza verde.
De aici, ambiţia actuală a specialiştilor: aceea de a obţine un catalizator inspirat de NADPH, care să fie în stare să recreeze procesul ciclic întâlnit în natură. Treaba implică o chimie complicată - donori de ioni de hidrogen care s-ar regenera sub acţiunea luminii, paralel cu formarea carbohidraţilor.
Unul dintre cele mai competente colective de specialişti implicate în cercetarea asupra fotosintezei artificiale - cel de la Laboratorul Naţional Brookhaven, din SUA - înaintează în această direcţie, utilizând un catalizator pe bază de ruteniu (un metal din grupa platinei) care se comportă în acelaşi mod ca şi complexul NADP+/NADPH, acţionând în transferul de protoni şi electroni necesar transformării acetonei în alcool izopropilic. Acetona şi alcoolul izopropilic sunt două substanţe organice ce conţin atomi de carbon, hidrogen şi oxigen (aceleaşi elemente ca şi cele din zaharuri), poate nu foarte complicate ca structură, dar îndeajuns de complexe, totuşi, pentru a da speranţe cercetătorilor: dacă reducerea acetonei până la alcool izopropilic este posibilă, în prezenţa luminii, atunci există speranţe că, într-o zi, o replică mai fidelă a fotosintezei naturale va fi posibilă în condiţii artificiale şi vom putea fabrica substanţe complexe - şi mai ales combustibili - în "borcane" enorme (rezervoare) cu apă, expuse la soare şi la dioxidul de carbon din aer.
Interesul de a stăpâni în laborator acest proces este evident, azi, când suferim nu numai de pe urma preţurilor mari ale carburanţilor, ci şi de pe urma unei supraîncărcări cu dioxid de carbon a atmosferei, iar masa de frunziş care ne-ar debarasa, natural şi pe gratis de surplusul de CO2 - marile păduri ale Terrei - scade văzând cu ochii.
Obţinerea de combustibili prin fotosinteză artificială s-ar face fără a ocupa mari suprafeţe agricole (spre deosebire de biocombustibilii obţinuţi convenţional, din plante cultivate), un mare avantaj în starea actuală a lumii, când tot mai mult teren e ocupat de culturi destinate producerii biocarburanţilor, ceea ce a dus la creşterea preţurilor la alimente în ţările în curs de dezvoltare şi a silit milioane de oameni să rabde de foame.
În luna august a acestui an va avea loc în Australia o conferinţă internaţională dedicată fotosintezei artificiale. Toate marile nume ale cercetării de profil vor fi acolo, pentru a discuta despre rezultatele experimentelor de pînă acum, despre impactul acestor tehnologii, despre utilitatea lor ca fundaţie a economiei viitorului.
E drept, nu-i deloc uşor să imiţi natura: cu toate studiile aprofundate, duse până la nivel molecular, viaţa plantelor are încă mii de secrete neînţelese de om. Şi totuşi, progresele de până acum - aşa, la scară redusă, de laborator, cum sunt ele deocamdată - ne ajută să sperăm că, atunci când petrolul, cărbunele şi gazele naturale se vor fi isprăvit, vom avea ce pune în loc - o tehnologie mai bună, mai eficientă, mai curată, învăţată de la natură.
Sursa: http://www.descopera.ro/stiinta/8238467-fotosinteza-artificiala-pot-oamenii-sa-imite-un-miracol-al-naturii
Există speranţa că vom crea într-o bună zi, în laboratoare şi uzine, ceea ce natura a creat printr-o trudă evolutivă de mii de milenii? Cât de aproape suntem de a înfăptui şi noi un miracol tehnologic, echivalent ca eficienţă cu cel al naturii?
Ce încearcă savanţii să reconstituie, de fapt?
Fotosinteza este procesul prin care, folosind lumina ca sursă de energie, plantele sintetizează, pornind de la carbonul provenit dintr-o substanţă anorganică simplă (dioxidul de carbon) substanţe organice complexe. Operaţiunile se desfăşoară în organitele specializate ale celulei, numite cloroplaste, care conţin pigmentul verde indispensabil acţiunii - clorofila.
Procesul este extrem de complex, dar, pentru a simplifica explicaţiile, acestea sunt momentele-cheie:
• În prima fază a fotosintezei - faza dependentă de lumină - clorofila absoarbe fotoni din radiaţia luminoasă (o formă de energie electromagnetică) şi eliberează, în schimb, un număr echivalent de electroni.
• Aceşti electroni devin protagoniştii unui şir întreg de reacţii complexe - lanţul transportor de electroni - ce duc la formarea unor enzime necesare în următoarele etape ale fotosintezei.
• Clorofila (care în prima fază a cedat electroni), îşi recuperează electronii din moleculele de apă, într-un proces numit fotoliza apei, realizat cu participarea uneia dintre enzimele formate anterior şi catalizat de structuri oxido-reducătoare ce conţin atomi de mangan şi calciu. Moleculele de apă sunt scindate în ioni de hidrogen şi oxigen; hidrogenul particpă la reacţiile chimice care duc la formarea moleculelor de ATP (o enzimă care reprezintă principala sursă de energie în celula vie), iar oxigenul este, dacă vreţi, un subprodus; el nu mai e necesar plantei în procesul de fotosinteză, aşa că este "aruncat" - eliberat în atmosferă; abia aici devine valoros, întrucît este folosit de nenumărate organisme - inclusiv plantele - într-un proces fiziologic cu totul diferit, acela al respiraţiei.
• În cea de-a doua fază - independentă de lumină - plantele absorb din atmosferă dioxid de carbon şi, cu ajutorul unei armate de enzime, într-un lanţ de operaţiuni complicate, construiesc, din carbonul extras din CO2, carbohidraţi ca zaharoza sau amidonul, iar pornind de la ele, alte şi alte substanţe organice precum celuloza (materialul din care sunt alcătuiţi, în cea mai mare parte, pereţii celulei vegetale), dar şi lipide (există atâtea plante producătoare de uleiuri) sau aminoacizi, "cărămizile" chimice din care se asamblează proteinele.
Ceea ce e extraordinar la acest proces este eficienţa lui: aproape nimic nu se pierde, ciclurile biochimice funcţionează cu o viteză şi cu o exactitate ce par neverosimile, enzimele sunt reciclate şi se regenerează permanent, iar când te uiţi la repeziciunea cu care cresc şi se dezvoltă unele plante, nu poţi să nu te simţi umil în faţa unei asemenea perfecţiuni: fotosinteza e un fenomen care, deşi studiat până la cele mai ascunse intimităţi la care s-a putut ajunge cu analiza - la nivel biochimic şi molecular - păstrează încă un aer de miracol, de supranatural.
Şi atunci, ce şanse au oamenii de ştiinţă să prindă şi să înhame la carul tehnologiei inventate de om această forţă a naturii? Ei, bine, spre cinstea celor care se străduiesc s-o facă, au existat, în ultimii ani, progrese notabile.
Atunci când petrol nu va mai fi...
O primă abordare are ca subiect fotoliza apei, una dintre etapele procesului de fotosinteză; astfel, într-o primă accepţie, expresia fotosinteză artificială se poate referi la reproducerea în laborator a procesului de scindare a moleculelor de apă sub acţiunea luminii.
Scopul cercetărilor în această direcţie este obţinerea pe scară largă a hidrogenului, considerat o sursă ieftină de energie "curată", baza unei viitoare economii de nivel superior, aşa-numita economie bazată pe hidrogen, marea speranţă a unei omeniri asfixiate de consecinţele economiei bazate pe combustibili fosili, cea în care trăim în prezent.
Descompunerea fotocatalitică a apei ar putea furniza cantităţi mari de hidrogen, printr-un proces nepoluant şi eficient, deci sustenabil. Elementul-cheie îl constituie catalizatorii - substanţe care înlesnesc, ajută, stimulează un proces; în cazul de faţă, procesul de separare a moleculei de apă în elementele componente, oxigenul şi hidrogenul. Una dintre aceste tehnologii presupune un concept simplu - substanţe catalizatoare aflate în suspensie în apă, fără a mai fi nevoie de celule fotovoltaice (acestea transformă energia solară în energie electrică) sau de sisteme electrolitice (care să descompună apa cu ajutorul curentului electric). Cu alte cuvinte, un rezervor plin cu apă în care au fost amestecate substanţele catalizatoare potrivite, expus la soare, ar produce hidrogen! Simplu şi eficient. Marea provocare o constituie obţinerea unor catalizatori care să fie totodată eficienţi şi ieftini.
Într-o abordare diferită, dar dedicată aceluiaşi scop - obţinerea de hidrogen mult, cu mijloace ieftine - cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology au experimentat cu cipuri pe bază de siliciu - din care sunt făcute şi panourile fotovoltaice - acoperite cu substanţele ce servesc drept catalizatori şi scufundate în apă. Marea lor realizare constă în faptul că au reuşit să facă totul mult mai ieftin, înlocuind catalizatorii costisitori pe bază de aur, indiu, rodiu şi platină, utilizaţi în experimente anterioare, cu unii mult mai ieftini, pe bază de cobalt. Recent, echipa de cercetători de la MIT, condusă de profesorul Daniel G. Nocera, a anunţat că a obţinut ceea ce ei numesc prima "frunză artificială": un mini-panou solar, de mărimea unei cărţi de joc, din material semiconductor ieftin, acoperit cu compuşi catalizatori şi care, scufundat în apă, imită fotosinteza (partea cu descompunerea fotocatalitică a apei) cu mare eficienţă, este stabil şi rezistent la uzură.
Aspectul cel mai dificil -care dă, de ani de zile, bătăi de cap tuturor cercetătorilor care studiază tehnologiile necesare economiei bazate pe hidrogen - este găsirea unor metode eficiente de stocare a hidrogenului şi a oxigenului rezultate din reacţie, în vederea utilizării lor viitoare. Fără o tehnologie eficientă de stocare, trecerea de la prototipul realizat în laborator la instalaţia de mari dimensiuni, pentru uz industrial, nu este posibilă.
Apă + lumină = zahăr?
O a doua accepţie a termenului fotosinteză artificială este asociată unei ambiţii încă şi mai măreţe: aceea de a reuşi să reproducem, cu mijloace tehnologice, performanţa plantelor de a lua carbonul din aer, hidrogenul şi oxigenul din apă şi de a le transforma, cu ajutorul luminii luate de la soare, în carbohidraţi. Simplist vorbind, să ne imaginăm că punem într-un borcan apă şi catalizatorii potriviţi, aşezăm borcanul la soare şi, după cîteva zile, avem în borcan apă cu un conţinut interesant - din punct de vedere cantitativ - de zaharuri, pe care le-am putea extrage, purifica şi folosi: am putea face din ele etanol (pentru a-l utiliza drept combustibil), acid acetic, alte şi alte substanţe de uz industrial, dacă nu alimentar.
Ideea de bază, pentru o utilizare la scară "macro" în economia viitorului, este de a produce, din apă, lumină şi un catalizator nu prea scump, nişte substanţe pe care să le putem utiliza drept combustibili, pentru a scăpa de dependenţa de petrol (şi alţi combustibili fosili) şi a reduce poluarea cu CO2 şi consecinţele ei cele mai urâte - efectul de seră artificial şi încălzirea globală.
Ca să reuşim asta, trebuie să izbutim şi noi ceea ce a izbutit natura: să folosim catalizatori capabili să se autoregenereze, într-un proces ciclic, aşa cum se întâmplă în frunză cu coenzima NADP+/NADPH (NADP este prescurtarea de la nicotinamide adenine dinucleotide phosphate - o enzimă care intervine în diverse mecanisme biochimice din celule, printre care şi în lanţul transportor de electroni din fotosinteză; NADPH este forma redusă a NADP+, rezultată din reacţiile de oxido-reducere care au loc în procesul fotosintezei).
O celulă fotosintetizantă nu are nevoie de surse externe de catalizator, căci rezervele de coenzima NADP+/NADPH se refac permanent, într-un proces ciclic. Dar în sistemele artificiale create în laborator, omul nu a reuşit încă să reproducă acest mecanism cu aceeaşi eficienţă şi economie de mijloace cu care se petrec lucrurile în frunza verde.
De aici, ambiţia actuală a specialiştilor: aceea de a obţine un catalizator inspirat de NADPH, care să fie în stare să recreeze procesul ciclic întâlnit în natură. Treaba implică o chimie complicată - donori de ioni de hidrogen care s-ar regenera sub acţiunea luminii, paralel cu formarea carbohidraţilor.
Unul dintre cele mai competente colective de specialişti implicate în cercetarea asupra fotosintezei artificiale - cel de la Laboratorul Naţional Brookhaven, din SUA - înaintează în această direcţie, utilizând un catalizator pe bază de ruteniu (un metal din grupa platinei) care se comportă în acelaşi mod ca şi complexul NADP+/NADPH, acţionând în transferul de protoni şi electroni necesar transformării acetonei în alcool izopropilic. Acetona şi alcoolul izopropilic sunt două substanţe organice ce conţin atomi de carbon, hidrogen şi oxigen (aceleaşi elemente ca şi cele din zaharuri), poate nu foarte complicate ca structură, dar îndeajuns de complexe, totuşi, pentru a da speranţe cercetătorilor: dacă reducerea acetonei până la alcool izopropilic este posibilă, în prezenţa luminii, atunci există speranţe că, într-o zi, o replică mai fidelă a fotosintezei naturale va fi posibilă în condiţii artificiale şi vom putea fabrica substanţe complexe - şi mai ales combustibili - în "borcane" enorme (rezervoare) cu apă, expuse la soare şi la dioxidul de carbon din aer.
Interesul de a stăpâni în laborator acest proces este evident, azi, când suferim nu numai de pe urma preţurilor mari ale carburanţilor, ci şi de pe urma unei supraîncărcări cu dioxid de carbon a atmosferei, iar masa de frunziş care ne-ar debarasa, natural şi pe gratis de surplusul de CO2 - marile păduri ale Terrei - scade văzând cu ochii.
Obţinerea de combustibili prin fotosinteză artificială s-ar face fără a ocupa mari suprafeţe agricole (spre deosebire de biocombustibilii obţinuţi convenţional, din plante cultivate), un mare avantaj în starea actuală a lumii, când tot mai mult teren e ocupat de culturi destinate producerii biocarburanţilor, ceea ce a dus la creşterea preţurilor la alimente în ţările în curs de dezvoltare şi a silit milioane de oameni să rabde de foame.
În luna august a acestui an va avea loc în Australia o conferinţă internaţională dedicată fotosintezei artificiale. Toate marile nume ale cercetării de profil vor fi acolo, pentru a discuta despre rezultatele experimentelor de pînă acum, despre impactul acestor tehnologii, despre utilitatea lor ca fundaţie a economiei viitorului.
E drept, nu-i deloc uşor să imiţi natura: cu toate studiile aprofundate, duse până la nivel molecular, viaţa plantelor are încă mii de secrete neînţelese de om. Şi totuşi, progresele de până acum - aşa, la scară redusă, de laborator, cum sunt ele deocamdată - ne ajută să sperăm că, atunci când petrolul, cărbunele şi gazele naturale se vor fi isprăvit, vom avea ce pune în loc - o tehnologie mai bună, mai eficientă, mai curată, învăţată de la natură.
Sursa: http://www.descopera.ro/stiinta/8238467-fotosinteza-artificiala-pot-oamenii-sa-imite-un-miracol-al-naturii
marți, 19 aprilie 2011
joi, 24 martie 2011
Sarea
Inca un neajuns al acestui ingredient: consumul de alimente bogate in sodiu creste riscul de astm declansat de efortul fizic. Cei de la Indian University au impartit subiectii suferind de aceasta afectiune in 2 grupuri-unul a urmat o dieta cu un continut redus de sodiu(1.500 mg/zi), iar celalat si-a pastrat regimul alimentar obisnuit, cu pana la 9.000 mg de sodiu/zi. (Nota:1.000 mg=1/2 lingurita de sare).
Dupa antrenament, cei din primul grup prezentau o imbunatatire cu 20% a functiei plamanilor, in comparatie cu subiectii din al doilea grup. “Sodiul provoaca inflamarea cailor respiratorii, care la randul ei, conduce la o diminuare a fluxului de oxigen din sange”. afirma Timothy Mickleborough, coordonatorul studiului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)